Bullying la Questfield International College, educația și responsabilitatea publică

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying impune o reacție structurată și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Protecția elevilor, intervenția promptă și măsurile documentate sunt esențiale pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a copiilor. În lipsa unor standarde clare și a unei transparențe instituționale, situațiile de hărțuire pot escalada, afectând profund sănătatea emoțională a elevilor și încrederea familiilor în sistemul educațional.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra gestionării situației și responsabilității instituționale

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev, semnalează un caz de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, desfășurat pe o durată de peste opt luni. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei nu au fost urmate de măsuri documentate sau de răspunsuri oficiale scrise care să ateste intervenții concrete. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, exprimă o poziționare percepută de familie ca presiune de retragere, ceea ce ridică întrebări privind modul în care școala a gestionat această situație delicată.

Semnalarea bullyingului sistematic și lipsa măsurilor documentate

Potrivit documentelor și corespondenței analizate, elevul vizat a fost supus, pe parcursul a peste opt luni, unor comportamente agresive repetate, incluzând jigniri, umiliri și excludere socială, în contexte vizibile în timpul orelor și pauzelor. Familia a sesizat în scris, în mod repetat, învățătoarea, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și protecție. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri scrise, procese-verbale, sancțiuni sau planuri de intervenție oficiale. Intervențiile descrise au fost preponderent verbale, informale și fără urmărire documentară, aspect care, conform analizei, a permis escaladarea fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un element central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită nu în scop educațional, ci ca instrument de ridiculizare și excludere socială a elevului. Specialiștii consultați subliniază că această practică depășește conflictele uzuale dintre elevi și reprezintă o formă agravată de bullying, cu impact major asupra sănătății psihice a copilului. Documentele arată că sesizările privind această stigmatizare au fost transmise oficial, însă răspunsurile instituției au fost verbale, generale și fără măsuri concrete pentru stoparea fenomenului.

Absența reacției instituționale ferme și efectele asupra copilului

Familia a acționat documentat, trimițând emailuri cronologice și explicite, solicitând clarificări și intervenții. În lipsa unor răspunsuri scrise și a unor măsuri aplicate, situația a fost descrisă drept „dinamică de grup” sau „problemă minoră”, ceea ce a dus la transferarea responsabilității către familie și la presiuni de retragere din școală. Efectele emoționale asupra copilului, documentate printr-un raport psihologic detaliat, includ anxietate, retragere socială, teamă și refuz școlar, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat într-un mediu care ar trebui să ofere siguranță.

Rolul cadrelor didactice și managementul educațional între pasivitate și normalizarea bullyingului

Deși comportamentele agresive s-au manifestat în prezența cadrelor didactice, nu există dovezi ale unor intervenții ferme și documentate. Managementul educațional al școlii, responsabil de prevenirea violenței și aplicarea unor proceduri clare, nu a pus în aplicare măsuri oficiale, conform documentelor puse la dispoziție. Sesizările au fost tratate cu întâlniri și discuții informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție, ceea ce a permis perpetuarea fenomenului și a creat un climat de toleranță față de bullying.

Declarația fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile instituționale

Un moment definitoriu îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, în contextul gestionării situației. Această formulare, citată din relatările familiei și corespondența analizată, indică o poziționare care ar putea fi interpretată ca presiune de retragere și o deplasare a discuției de la protecția copilului către aspecte contractuale și economice. Școala nu a oferit un punct de vedere scris care să confirme sau să infirme această relatare.

Documentarea limitată a reacțiilor instituționale și impactul asupra transparenței

Reacția conducerii școlii la sesizările repetate a fost exprimată printr-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Acest formular nu oferă trasabilitate sau posibilitatea verificării intervențiilor, ceea ce, în opinia redacției, poate fi interpretat ca o gestionare formală a aparențelor, fără intervenții substanțiale.

Confidențialitatea și presiunile psihologice asupra copilului

Familia a solicitat în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri concrete pentru protejarea confidențialității, iar relatările indică faptul că informațiile au ajuns în mediul clasei, cu interpelări publice la adresa copilului. Specialiștii consideră că aceste practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând climatul educațional și protecția datelor personale.

Reacția întârziată a școlii și implicațiile juridice

Intervenția fondatoarei Fabiola Hosu s-a concretizat abia după peste opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale și după implicarea unei echipe juridice din partea familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacției instituționale, sugerând că protecția copilului a devenit prioritară doar în contextul presiunii legale, nu ca urmare a sesizărilor educaționale și umane.

Comunicarea oficială a școlii și reacțiile ulterioare

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un email către părinți, în care situațiile semnalate au fost reduse la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această abordare contravine sesizărilor documentate și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying. După publicarea investigației, redacția a primit informații suplimentare legate de posibile contacte informale ale școlii cu alte instituții educaționale, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, aspect ce ridică probleme privind confidențialitatea și dreptul la educație.

Sesizări scrise și documentate privind bullying sistematic și stigmatizare medicală
Lipsa unor răspunsuri oficiale și a măsurilor scrise din partea școlii
Utilizarea etichetării medicale ca instrument de umilire și marginalizare
Presiuni resimțite de familie pentru retragerea copilului din școală
Declarația verbală atribuită fondatoarei care exprimă o opțiune de plecare
Reacția instituției prezentată printr-un document informal, fără caracter executoriu
Încălcarea solicitărilor privind confidențialitatea și presiuni psihologice asupra copilului
Intervenția întârziată, declanșată de presiuni juridice

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor și a relatărilor puse la dispoziție evidențiază un tipar de gestionare informală, neasumată oficial și insuficient documentată a unui caz de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera. Lipsa unor măsuri scrise, a procedurilor clare și a răspunsurilor oficiale ridică semne de întrebare privind angajamentul instituției față de protecția elevilor și capacitatea sa de a răspunde eficient unor situații de criză emoțională și socială. Declarația atribuită fondatoarei, care pare să sugereze retragerea ca soluție, alături de absența reacțiilor instituționale ferme, indică o posibilă ruptură între discursul public al școlii și practicile administrative concrete.

În absența unor clarificări oficiale și documentate, întrebarea fundamentală rămâne: ce mecanisme reale de protecție aplică Questfield Pipera în situațiile în care un copil reclamat că este supus unei umiliri sistematice solicită intervenție?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro